Uraniu, în latină uranium, este un element chimic, un metal, din seria actinidelor a sistemului periodic al elementelor care are simbolul chimic U și numărul atomic 92.
Configurația electronică a atomului de uraniu
Uraniul are cea mai mare masă atomică dintre toate elementele naturale (a se vedea plutoniu). Uraniul este aproximativ cu 70% mai dens decât plumbul și este ușor radioactiv. Distribuția sa naturală este de circa câteva părți per milion în sol și roci și de circa 1000 de ori mai scazută in apă. Uraniul este extras industrial din minerale relativ bogate în concentrație față de cea naturală (a se vedea uraninit) prin procedee mecanice, fizice și chimice (a se vedea minereu uranifer).
Forma naturală a elementului chimic Uraniu care are numărul atomic 92.
Uraniul cu o concentrație de U-235 mai mare decât cea naturală este numit uraniu îmbogățit (se obține într-o instalație de separare izotopică).
În stare naturală, uraniul se găsește sub formă preponderent a izotopului uraniu 238 (99,275 %), respectiv a izotopilor uraniu 235 (0,711 %) și a unei cantități foarte reduse de uraniu 234 (0,005 %). Această proporție din natură se datoreazǎ timpului de înjumătățire al celor trei izotopi, pentru uraniu 238 acesta este de 4,47 miliarde de ani, dar pentru uraniu 235 este de 704 milioane de ani. Indiferent de izotop, atomii de uraniu fisionează spontan emițând particule alfa., proces exploatat în datarea vârstei Pământului (vezi datarea uraniu-thoriu, datarea uraniu-plumb și datarea uraniu-uraniu). La fel ca thoriul și plutoniul, uraniul este fisionabil, însemnând că se poate descompune (scinda) ușor în elemente mai ușoare. În timp ce uraniul-238 (material fertil) prezintă o mică probabilitate de fisiune spontană sau fisiune datorată bombardării cu neutroni rapizi, uraniul-235 și uraniul-233 prezintă o mare probabilitate de fisiune când sunt bombardați cu neutroni lenți. Acest efect generează energie prin fisiune nucleară, fiind folosit precum combustibil în reactorul nuclear. De asemenea, poate fi utilizat ca material fisionabil pentru armele nucleare. Ambele fenomene se bazează pe capacitatea uraniului de a întreține o reacție de fisiune nucleară în lanț. Uraniul epuizat (saracit in uraniul-235) este folosit în penetratorul cu energie cinetică și blindarea vehiculelor.
Configurația electronică a atomului de uraniu
Uraniul are cea mai mare masă atomică dintre toate elementele naturale (a se vedea plutoniu). Uraniul este aproximativ cu 70% mai dens decât plumbul și este ușor radioactiv. Distribuția sa naturală este de circa câteva părți per milion în sol și roci și de circa 1000 de ori mai scazută in apă. Uraniul este extras industrial din minerale relativ bogate în concentrație față de cea naturală (a se vedea uraninit) prin procedee mecanice, fizice și chimice (a se vedea minereu uranifer).
Forma naturală a elementului chimic Uraniu care are numărul atomic 92.
Uraniul cu o concentrație de U-235 mai mare decât cea naturală este numit uraniu îmbogățit (se obține într-o instalație de separare izotopică).
În stare naturală, uraniul se găsește sub formă preponderent a izotopului uraniu 238 (99,275 %), respectiv a izotopilor uraniu 235 (0,711 %) și a unei cantități foarte reduse de uraniu 234 (0,005 %). Această proporție din natură se datoreazǎ timpului de înjumătățire al celor trei izotopi, pentru uraniu 238 acesta este de 4,47 miliarde de ani, dar pentru uraniu 235 este de 704 milioane de ani. Indiferent de izotop, atomii de uraniu fisionează spontan emițând particule alfa., proces exploatat în datarea vârstei Pământului (vezi datarea uraniu-thoriu, datarea uraniu-plumb și datarea uraniu-uraniu). La fel ca thoriul și plutoniul, uraniul este fisionabil, însemnând că se poate descompune (scinda) ușor în elemente mai ușoare. În timp ce uraniul-238 (material fertil) prezintă o mică probabilitate de fisiune spontană sau fisiune datorată bombardării cu neutroni rapizi, uraniul-235 și uraniul-233 prezintă o mare probabilitate de fisiune când sunt bombardați cu neutroni lenți. Acest efect generează energie prin fisiune nucleară, fiind folosit precum combustibil în reactorul nuclear. De asemenea, poate fi utilizat ca material fisionabil pentru armele nucleare. Ambele fenomene se bazează pe capacitatea uraniului de a întreține o reacție de fisiune nucleară în lanț. Uraniul epuizat (saracit in uraniul-235) este folosit în penetratorul cu energie cinetică și blindarea vehiculelor.