Nobeliul este un element sintetic în tabelul periodic al elementelor care are simbolul No și numărul atomic 102. Un element metalic radioactiv transuranian în seria actinidelor, nobeliul este sintetizat prin bombardarea curiului cu ioni de carbon. A fost descoperit pentru prima dată, de o echipă condusă de către Albert Ghiorso și Glenn T. Seaborg în anul 1958. Este ultimul element care poate fi produs prin fuziune nucleară în nucleele stelelor (dar doar în cele cu masă mai mare de 5 mase solare), și deci cel mai greu element a cărui formare nu necesită un eveniment cataclismic de tipul unei supernove.
Nobeliul (numit după Alfred Nobel) a fost produs pentru prima dată de către Albert Ghiorso, Glenn T. Seaborg, John R. Walton și Torbjørn Sikkeland în aprilie 1958 la Universitatea Berkley din California. Echipa a folosit noul accelerator liniar de ioni grei (HILAC) pentru a bombarda o țintă de curiu (95% Cm244 și 4,5% Cm246) cu ionii de carbon C12 rezultând No254. Rezultatul lor, a fost confirmat de către cercetătorii sovietici de la Institutul Unificat de Cercetări Nucleare.
Cu un an mai devreme, deși, fizicenii institului Nobel din Suedia au anuntat că ei au sintetizat un izotop al elementului 102. Echipa a raportat că ei au creat un izotop cu o durată de înjumătățire de 10 minute la 8,5 MeV după ce au bombardat Cm24 cu nuclee de C13. Bazându-se pe acest raport Comisia Maselor Atomice din cadrul Uniunii Internaționale de Chimie Aplicată a stabilit și acceptat numele de nobeliu și simbolul No pentru acest nou element descoperit.În ciuda eforturilor ulterioare americane și rusești să repete acest experiment, au fost sortite eșecului.
În anul 1966 cercetătorii de la Universitatea Berkley au confirmat că experimentele din 1958 au demonstrat existența No254 (55 s.) No252 (2,3 s.) și No257 (23 s.). Anul următor grupul lui Ghiorso a decis să rețină numele de nobeliu pentru elementul 102.
Nobeliul a fost cel mai recent element descoperit când Tom Lehrer a scris Cântecul Elementelor și a fost prin urmare cel mai mare număr atomic care a fost inclus.
Nobeliul (numit după Alfred Nobel) a fost produs pentru prima dată de către Albert Ghiorso, Glenn T. Seaborg, John R. Walton și Torbjørn Sikkeland în aprilie 1958 la Universitatea Berkley din California. Echipa a folosit noul accelerator liniar de ioni grei (HILAC) pentru a bombarda o țintă de curiu (95% Cm244 și 4,5% Cm246) cu ionii de carbon C12 rezultând No254. Rezultatul lor, a fost confirmat de către cercetătorii sovietici de la Institutul Unificat de Cercetări Nucleare.
Cu un an mai devreme, deși, fizicenii institului Nobel din Suedia au anuntat că ei au sintetizat un izotop al elementului 102. Echipa a raportat că ei au creat un izotop cu o durată de înjumătățire de 10 minute la 8,5 MeV după ce au bombardat Cm24 cu nuclee de C13. Bazându-se pe acest raport Comisia Maselor Atomice din cadrul Uniunii Internaționale de Chimie Aplicată a stabilit și acceptat numele de nobeliu și simbolul No pentru acest nou element descoperit.În ciuda eforturilor ulterioare americane și rusești să repete acest experiment, au fost sortite eșecului.
În anul 1966 cercetătorii de la Universitatea Berkley au confirmat că experimentele din 1958 au demonstrat existența No254 (55 s.) No252 (2,3 s.) și No257 (23 s.). Anul următor grupul lui Ghiorso a decis să rețină numele de nobeliu pentru elementul 102.
Nobeliul a fost cel mai recent element descoperit când Tom Lehrer a scris Cântecul Elementelor și a fost prin urmare cel mai mare număr atomic care a fost inclus.
