Molibdenul este un metal tranzițional din grupa 6 aflat în poziția 42 în tabelul periodic al elementelor. Simbolul chimic este Mo. Numele este de origine neo-latină (Molybdaenum) și înseamnă plumb, deoarece minereurile sale au fost confundate cu cele de plumb.
În stare liberă, este un metal argintiu. Formează cu ușurință carburi dure și stabile, motiv pentru care este utilizat adesea la obținerea oțelurilor foarte rezistente. Molibdenul nu apare în natură ca metal liber, ci sub formă de combinații în diferite stări de oxidare, în diverse minerale. Deși mineralele de molibden se cunosc de multă vreme, elementul a fost „descoperit” de Carl Wilhelm Scheele (în sensul diferențierii ca entitate din sărurile minerale ale altor metale) în 1778. A fost izolat în formă metalică pură, pentru prima dată de Peter Jacob Hjelm în 1781.
Compușii de molibden se utilizează industrial, în aplicații la temperaturi și presiuni ridicate, ca pigmenți și catalizatori.
Molibdenul este utilizat în cantități mici pentru creșterea durității și elasticității oțelului. În raport de peste 2/3 din producția totală de molibden, este folosit pentru obținerea aliajelor de fero-molibden. În primul război mondial datorită cantităților mici existente de wolfram, acesta va fi înlocuit de molibden în vederea obținerii aliajelor dure. Până în prezent molibdenul este folosit la aliaje cu scopul de a crește duritatea, rezistența termică și la coroziune a metalelor. Molibdenul se mai folosește și pentru obținerea straturilor protectoare și oglinzilor speciale.
În stare liberă, este un metal argintiu. Formează cu ușurință carburi dure și stabile, motiv pentru care este utilizat adesea la obținerea oțelurilor foarte rezistente. Molibdenul nu apare în natură ca metal liber, ci sub formă de combinații în diferite stări de oxidare, în diverse minerale. Deși mineralele de molibden se cunosc de multă vreme, elementul a fost „descoperit” de Carl Wilhelm Scheele (în sensul diferențierii ca entitate din sărurile minerale ale altor metale) în 1778. A fost izolat în formă metalică pură, pentru prima dată de Peter Jacob Hjelm în 1781.
Compușii de molibden se utilizează industrial, în aplicații la temperaturi și presiuni ridicate, ca pigmenți și catalizatori.
Molibdenul este utilizat în cantități mici pentru creșterea durității și elasticității oțelului. În raport de peste 2/3 din producția totală de molibden, este folosit pentru obținerea aliajelor de fero-molibden. În primul război mondial datorită cantităților mici existente de wolfram, acesta va fi înlocuit de molibden în vederea obținerii aliajelor dure. Până în prezent molibdenul este folosit la aliaje cu scopul de a crește duritatea, rezistența termică și la coroziune a metalelor. Molibdenul se mai folosește și pentru obținerea straturilor protectoare și oglinzilor speciale.
