Litiul (din greacă: λίθος lithos, "piatră") este un element chimic având simbolul chimic Li și numărul atomic 3. Este un metal alcalin de culoare alb-argintie, iar în condiții normale, este cel mai ușor metal și cel mai puțin dens solid. La fel ca toate metalele alcaline, litiul este foarte reactiv, se corodează rapid în aer umed pierzându-și luciul și înnegrindu-se, fiind din acest motiv păstrat sub un strat de ulei.
Datorită reactivitîții sale înalte, litiul nu este niciodată întâlnit sub formă brută în natură, fiind prezent totuși sub formă de compuși ionici. Este constituent al unor minerale pegmatice, însă datorită solubilității sale ionice, este prezent în apa oceanelor și obținut din saramuri și argile. Pe scală comercială, litiul este izolat electrolitic dintr-un amestec de clorura de litiu si clorura de potasiu.
Literatura de specialitate menționează că litiul (mai ales 7Li) a fost unul dintre puținele elemente sintetizate în urma Big Bang-ului, deși cantitatea lui a scăzut semnificativ. Motivele dispariției și procesele prin care litiul este produs continuă să fie unul dintre studiile importante din astronomie.
Nucleii de litiu sunt instabili, din moment ce 2 izotopi stabili de litiu intalniti in natura au energiile de fuzionare cele mai joase per nucleon dintre toti nuclizii stabili. Datorita acesteia, litiul este elementul cel mai putin intalnit in Sistemul solar decat 25 din cele 32 de elemente chimice, cu toate ca nucleii sai sunt foarte usori ca si masa atomica. Din motive asemanatoare, litiul este un material importat in fizica nucleara, fiind elementul utilizat in transmutarea heliului in 1932, actiune care a condus la prima reactie nucleara, iar deuteridul de litiu-6 a fost utilizat ca si combustibil de fuziune in armele termonucleare. Litiul si compusii sai au cateva aplicatii industriale, inclusiv fabricarea sticlei termorezistente si ceramicei, lubrifiantilor pe baza de litiu, aditivi de flux utilizati in productia de fier, otel si aluminiu, baterii pe baza de litiu si ioni de litiu. Aceste intrebuintari consuma mai mult de 3/4 din productia de litiu.
Cantitati minuscule de litiu sunt continute de toate organismele. Elementul nu serveste nici o functie biologica vitala, din moment ce animalele si plantele pot supravietui fara acest metalș totodata, functii non-vitale nu au fost eliminate. Ionul de litiu Li+ administrat ca si orice sare al acestui metal s-a dovedit a fi util ca si medicament de stabilizare al bolnavilor bipolari, datorita efectelor neurologice ale ionului asupra organismului uman.
Datorită reactivitîții sale înalte, litiul nu este niciodată întâlnit sub formă brută în natură, fiind prezent totuși sub formă de compuși ionici. Este constituent al unor minerale pegmatice, însă datorită solubilității sale ionice, este prezent în apa oceanelor și obținut din saramuri și argile. Pe scală comercială, litiul este izolat electrolitic dintr-un amestec de clorura de litiu si clorura de potasiu.
Literatura de specialitate menționează că litiul (mai ales 7Li) a fost unul dintre puținele elemente sintetizate în urma Big Bang-ului, deși cantitatea lui a scăzut semnificativ. Motivele dispariției și procesele prin care litiul este produs continuă să fie unul dintre studiile importante din astronomie.
Nucleii de litiu sunt instabili, din moment ce 2 izotopi stabili de litiu intalniti in natura au energiile de fuzionare cele mai joase per nucleon dintre toti nuclizii stabili. Datorita acesteia, litiul este elementul cel mai putin intalnit in Sistemul solar decat 25 din cele 32 de elemente chimice, cu toate ca nucleii sai sunt foarte usori ca si masa atomica. Din motive asemanatoare, litiul este un material importat in fizica nucleara, fiind elementul utilizat in transmutarea heliului in 1932, actiune care a condus la prima reactie nucleara, iar deuteridul de litiu-6 a fost utilizat ca si combustibil de fuziune in armele termonucleare. Litiul si compusii sai au cateva aplicatii industriale, inclusiv fabricarea sticlei termorezistente si ceramicei, lubrifiantilor pe baza de litiu, aditivi de flux utilizati in productia de fier, otel si aluminiu, baterii pe baza de litiu si ioni de litiu. Aceste intrebuintari consuma mai mult de 3/4 din productia de litiu.
Cantitati minuscule de litiu sunt continute de toate organismele. Elementul nu serveste nici o functie biologica vitala, din moment ce animalele si plantele pot supravietui fara acest metalș totodata, functii non-vitale nu au fost eliminate. Ionul de litiu Li+ administrat ca si orice sare al acestui metal s-a dovedit a fi util ca si medicament de stabilizare al bolnavilor bipolari, datorita efectelor neurologice ale ionului asupra organismului uman.
