Holmiu (simbol Ho) este elementul chimic cu numărul atomic 67. A fost descoperit de Soret în 1878 .
Denumirea de holmiu provine din denumirea latină a orașului Stockholm.
Elementul chimic holmiu a fost descoperit de către Jacques-Louis Soret și Marc Delafontaine în anul 1878. Soret a denumit noul element Elementul X. în 1879, P. T. Cleve a descoperit independent faptul că oxidul de erbiu conține urme de holmiu și de tuliu. Acesta a denumit noul element holmia, după numele orașului său natal Stockholm. Mai târziu, s-a remarcat faptul că holmia avea același spectru cu noul element descoperit, X.
Însă, nu s-a reușit izolarea holmiului relativ pur înaintea lucrărilor lui O Homberg din 1911. Între anii 1911 și 1945, s-a depus o muncă titanică pentru a putea separa holmiul de alte pământuri rare. Forma metalică a elementului a fost produsă sub formă de pudră combinată cu clorură de potasiu de către savanții W. Klemm și H. Bommer în 1934. Aceștia au redus clorura anhidră cu vapori de potasiu.
La sfârșitul anilor 1940 și 1950, multe metode de separare au fost propuse de către Laboratoarele Ames. La momentul actual, un număr foarte mare de metode industriale folosesc schimbul de electroni pentru a prepara holmiul, putând fi obținut în cantități comerciale.
Denumirea de holmiu provine din denumirea latină a orașului Stockholm.
Elementul chimic holmiu a fost descoperit de către Jacques-Louis Soret și Marc Delafontaine în anul 1878. Soret a denumit noul element Elementul X. în 1879, P. T. Cleve a descoperit independent faptul că oxidul de erbiu conține urme de holmiu și de tuliu. Acesta a denumit noul element holmia, după numele orașului său natal Stockholm. Mai târziu, s-a remarcat faptul că holmia avea același spectru cu noul element descoperit, X.
Însă, nu s-a reușit izolarea holmiului relativ pur înaintea lucrărilor lui O Homberg din 1911. Între anii 1911 și 1945, s-a depus o muncă titanică pentru a putea separa holmiul de alte pământuri rare. Forma metalică a elementului a fost produsă sub formă de pudră combinată cu clorură de potasiu de către savanții W. Klemm și H. Bommer în 1934. Aceștia au redus clorura anhidră cu vapori de potasiu.
La sfârșitul anilor 1940 și 1950, multe metode de separare au fost propuse de către Laboratoarele Ames. La momentul actual, un număr foarte mare de metode industriale folosesc schimbul de electroni pentru a prepara holmiul, putând fi obținut în cantități comerciale.
