Einsteiniu este un element sintetic din sistemul periodic al elementelor care are ca simbol Es și un număr atomic egal cu 99. Einsteiniu, un element transuranian, metallic și extrem de radioactiv (al-7-lea in seria actinidelor) , este obținut prin bombardarea plutoniului cu neutroni și a fost descoperit în deșeurile primului test al unei bombe cu hidrogen . A fost numit după Albert Einstein și nu are nici un folos cunoscut. Studii Tracer folosind izotopul 253Es252
au arătat că einsteiniul are proprietăți chimice tipice pentru un element greu cu valența 3 din grupa actinidelor.
Einsteiniul a fost identificat pentru prima dată în Decembrie 1952 de Albert Ghiorso la University of California, Berkeley și o altă echipă condusă de G.R. Choppin la Los Alamos National Laboratory. Amândouă echipele examinau deșeuri ale primului test al unei bombe cu hidrogen (Noiembrie 1952) (vezi Operațiunea Ivy). Ei au descoperit izotopul 253Es cu o (perioadă de înjumătățire de 20.5 zile) care a fost creat prin fuziune nucleară a 15 neutroni împreună cu 238U (care trecuse atunci prin 7 dezintegrări beta). Aceste descoperiri au fost ținute strict secret până în 1955 datorită tensiunilor din Războiul Rece.
Totuși în 1961, destul einsteiniu a fost sintetizat pentru a pregătii o doză macroscopică de 253Es. Acea mostră cântărea aprox. 0.01 mg și a fost măsurată folosind o balanță specială. Materialul astfel produs a fost folosit la producerea de mendeleviu. Mai mult einsteiniu a fost produs la Reactorul de izotopi cu flux mare a lui Oak Ridge National Laboratory din Tennessee prin bombardarea 239Pu cu neutroni de energie mare. Aprox. 3 mg de material a fost creat într-un program (ce a durat 4 ani) de iradiație și apoi de separare chimică dintr-o masă inițială de 1 kg de izotop de plutoniu.
au arătat că einsteiniul are proprietăți chimice tipice pentru un element greu cu valența 3 din grupa actinidelor.
Einsteiniul a fost identificat pentru prima dată în Decembrie 1952 de Albert Ghiorso la University of California, Berkeley și o altă echipă condusă de G.R. Choppin la Los Alamos National Laboratory. Amândouă echipele examinau deșeuri ale primului test al unei bombe cu hidrogen (Noiembrie 1952) (vezi Operațiunea Ivy). Ei au descoperit izotopul 253Es cu o (perioadă de înjumătățire de 20.5 zile) care a fost creat prin fuziune nucleară a 15 neutroni împreună cu 238U (care trecuse atunci prin 7 dezintegrări beta). Aceste descoperiri au fost ținute strict secret până în 1955 datorită tensiunilor din Războiul Rece.
Totuși în 1961, destul einsteiniu a fost sintetizat pentru a pregătii o doză macroscopică de 253Es. Acea mostră cântărea aprox. 0.01 mg și a fost măsurată folosind o balanță specială. Materialul astfel produs a fost folosit la producerea de mendeleviu. Mai mult einsteiniu a fost produs la Reactorul de izotopi cu flux mare a lui Oak Ridge National Laboratory din Tennessee prin bombardarea 239Pu cu neutroni de energie mare. Aprox. 3 mg de material a fost creat într-un program (ce a durat 4 ani) de iradiație și apoi de separare chimică dintr-o masă inițială de 1 kg de izotop de plutoniu.
